Sărăcie

Ascunde-mi sânu-n palma ta
ca atunci când mă iubeai
și mă simțeai.
Ascunde-mi gândul nemilos,
ce dă târcoale ca un necrofag sfios.
Ascunde-mi focu-n marea ta,
liniștea ca să îmi vie,
Cine poate ca să știe?
Suntem în sălbăticie.

Un scaun gol

Caut tinerețea-n poezii.
Buzele-mi miros a vin și a sărutul tău străin.
Corzile se rup mai mult,
una câte una.
Oare unde o sa zboare?
In cântec?
In inele planetare?
In explozii solare?
Tinerețea învie orice
și între timp,
stau ascunsa lângă coastele tale,
prefăcându-ma că dorm.
Mâinile tale nu mai înfloresc pe mine,
ai degetele de pământ,
se fărâmă când m-ating.
- Mă duc dincolo, să poți să dormi.
- Nu, nu vreau perna, mulțumesc.
- Noapte bună.

Z(m)eul

Construiește-mi buzele, din sărutările tale,
ca să-ți simt gustul atunci când inima
- nu-mi mai tresare.
Construiește-mi ochii, din culorile tale,
ca să văd clar, atunci când
- soarele dispare.
Construiește-mi mâinile, din atingerile tale,
ca să nu le uit,
- atunci când mă doare.
Construiește-mi picioarele, din pașii tăi,
ca să nu mă pierd,
- prin munți, păduri, prin văi.
Construiește-mi cuvintelele, din zâmbetele tale,
ca să pot să-ți cânt,
- șoaptele muritorului blând.
Construiește-mi inima, din iubirea ta,
să-mi scrijelești adânc
 - dorințele tale în ea.
Construiește-mă,
iubește-mă,
atinge-mă,

cuprinde-mă.