Buzele-mi miros a vin și a sărutul tău străin.
Corzile se rup mai mult,
una câte una.
Oare unde o sa zboare?
In cântec?
In inele planetare?
In explozii solare?
Tinerețea învie orice
și între timp,
stau ascunsa lângă coastele tale,
prefăcându-ma că dorm.
Mâinile tale nu mai înfloresc pe mine,
ai degetele de pământ,
se fărâmă când m-ating.
- Mă duc dincolo, să poți să dormi.
- Nu, nu vreau perna, mulțumesc.
- Noapte bună.
No comments:
Post a Comment