Zbor pierdut

Mă întreb ce aș fi fost
dacă aș fi fost
lăsată
să fiu.

Împreună tot departe

Ne scăldăm în râuri reci
cadaverici de iubire,
Nu simțim și doar gândim
vorbe pline ce pocnesc,
pline ochi de sânge negru.
Sânge negru, sânge viu
aproape plumburiu,
asemuit în fel și chip
asemuit fără rabdare
cu zâmbetele noastre.

Limba ta mă doare,
mă doare că-i străină.
Și trenul nostru pare,
că nu o să revină.

05:31

Ascunde-mi ochii

Te-am uitat, te-am alungat
și gândurile tale în mine, din ce în ce,
s-au estompat.
Alergăm neobosiți în sensuri diferite pe alei goale, plini de noi.
Cântăm tot mai tare sunete stridente să ascundă...tot.
Să ascundă tot.
Jalea, lacrima, singurătatea.
Te aprinzi doar de mânie și mă stingi cu ea de tot.
Oare ăsta e sfârșitul? Oare asta am fost tot?
Te aștept în zarea rece, atunci când nu o să mai fim,
te aștept cuminte acolo, sa te iert și să mă ierți.