și gândurile tale în mine, din ce în ce,
s-au estompat.
Alergăm neobosiți în sensuri diferite pe alei goale, plini de noi.
Cântăm tot mai tare sunete stridente să ascundă...tot.
Să ascundă tot.
Jalea, lacrima, singurătatea.
Te aprinzi doar de mânie și mă stingi cu ea de tot.
Oare ăsta e sfârșitul? Oare asta am fost tot?
Te aștept în zarea rece, atunci când nu o să mai fim,
te aștept cuminte acolo, sa te iert și să mă ierți.
No comments:
Post a Comment