Stele căzătoare

Vântul urlă prin cămări goale,

Rame sparte și pietre ascuțite,

Îmi stau umilite în tălpi înfipte.

Stau și stau și stau,

Și de mine deloc nu dau.

Aud urlete

Aud țipete

Sunt eu cea din spate

Cea care a dispărut prin șoapte

Prin noapte.

Vino! Ieși! Cu mine ți-e locul!

Te-ai stins, ai căzut,

ți-a murit focul.

Ți-ai pierdut locul

Ți-ai pierdut ... 

totul.

O cămară goală

Sunt și eu acum

Plină de oase, multe oase și scrum.

Lipsită de parfum,

Aruncată-n drum,

Amestecată veșnic între ieri și acum.

Hai, învie! Ce tot mai stai?

Nu vezi că sunt un mort

Dar nu chiar în Rai.

Sunt cevaaa,

Transparent și subțire

Fără gând și fără privire.

Sunt durerea clipei de acum,

Sunt durere, sunt uitare,

Sunt ceva ce n-o să mai fiu

Nici acum și nici nicicum

Sunt ceva cu aripi arse

Gânduri stoarse

Pline de cuvinte moarte.

Vreau ceva ce nu există

Vreau ceva ce mă ține închisă

In cămări goale

Fără aer

Fără soare

Fără flori. Doar cu nori.

Trăiesc departe,

Vad doar un punct

Acolo sunt

Sunt atât.

doar un punct.

Greșeli peste greșeli

S-au așternut peste mine

Și-mi țin mult de frig

Nu simt deloc căldură

Cineva tot mi-o fură

Și otravă îmi toarnă 

Îmi toarnă în gură.

Am avut și soarele și luna din cer

Și le-am dat pe 

Ziua de mâine. 

Pe ziua de azi.

Ziua în care inimă...

Azi tu mă arzi.

Lacrimi curg degeaba acum

Că azi e acum și mâine e scrum

In piept am explozii și pași de nebun,

Încărcat, uitat și cu miros rău de fum.

Rămân aici, 

Fără aer, fără azi,

Fără moarte, fără viață,

Cu afară mirosind a vară

Și în mine murind 

murind a mia oară.

O să-ți mai scriu uneori,

De dor și inimă amară,

Poate o sa mă mai auzi așa...

Doar într-o doară.

Inima sa fie și să nu mă mai doară,

Să fie din nou,

Din nou o comoară,

Pentru mine, pentru tine,

In fiecare seară.

Dimineața să-mi simt

Mereu inima și gândul,

Să simt peste gânduri 

Ploaia și vântul,

Să nu mai pierd niciodată rândul

Să fiu ageră ca timpul,

Neascunsă și văzută 

Mereu simplă și plăpândă.