Ne trezim, lenevim, zâmbim, ne pupam și apoi ne luptăm cine ce să facă mai repede. Am o rutina eficientă și obligatorie în fiecare dimineață. Spălat pe dinți, schimbat /spălat Petra, dat cu aspiratorul, curățat parul/scame de pe lenjerii, făcut paturi, spălat vase dacă sunt, pregatirea micului dejun al Petrei, strâns micul dejun al Petrei. Toate astea contratimp, pentru ca de obicei, locul preferat al Petrei este la mai puțin de 1m distanță de mine. Sâmbăta și duminica este mai ușor, fiind de ajutor perechea în plus de mâini. T
După ce a trecut această primă tornadă, am decis sa bag repede niște brioșe la cuptor și o jumătate de gutuie. M-am dus în sufragerie, am adormit-o pe Petra la san si ne-am pus toți 3 pe canapeaua familiei, doar-doar reușim să vedem un film până nu se trezește micuțul storcător de energie.
Începuse sa se împrăștie miresme din cuptor, în casă era liniștea aceea de amiază, cea care nu era prea apreciată pana acum un an, copilul dormind liniștit la sân și cu un soț cald lângă mine. Mă simt cam norocoasă și acest moment este unul din acelea în care simt fericirea în stomac. Fericirea aceea simpla și întâmplătoare pe care nu o împărtășești cuiva neapărat.
Ping, ping, ping! Strigă cuptorul.

No comments:
Post a Comment