Și cumva în locul inimii, a apărut o durere rece, grea, plumburie. Apoi ca printr-un vis amorțit, ți-am simțit căldura, erai ca un soare ce se stingea. Și atunci mi-am amintit razele tale atunci când erau vii și proaspete.
Îți mai amintești? Erai frumos cum numai un visător cu inima în stele putea să fie și sângele îți colora obrajii atunci când mă priveai.
Mi-am amintit albastrul senin din ochii noștri și florile ce creșteau în palmele noastre atunci când se uneau. Albastru ca sângele celor mai drepți regi și flori proaspete de munte.
Te-am văzut și mi-am amintit drumul spre casă. Te-am simțit și m-am încălzit și eu. Căci asta face dragostea. Încălzește atunci când este frig. Cântă atunci când este liniște. Mângâie atunci când doare.
Și reaprinde soarele.
No comments:
Post a Comment